Funcția detaliată, după cum urmează:
1. Promovarea dezvoltării fructelor și îmbunătățirea calității
Amino Zn, ca supliment de micronutrienți, poate spori eficiența fotosintetică a pomilor de fistic, promovând creșterea fructelor și plinătatea sâmburilor. Elementul zinc participă la sinteza diferitelor enzime din interiorul plantei, jucând un rol cheie în sinteza proteinelor și acumularea de ulei a fisticului, ceea ce ajută la îmbunătățirea valorii nutriționale a sâmburelor (cum ar fi conținutul de proteine și proporția de acizi grași nesaturați).
2. Creșterea rezistenței la stres
Zincul poate îmbunătăți rezistența pomilor de fistic la adversități precum seceta și temperaturile scăzute. În special, pulverizarea Amino Zn în timpul fazei de înmugurire poate reduce impactul stresului de mediu asupra diferențierii mugurilor florali. Acest lucru se aliniază cu caracteristicile de creștere ale fisticului, care preferă lumina soarelui, sunt rezistente la-secetă, dar nu le plac îmbinarea cu apă.
3. Asistarea absorbției nutrienților
Zincul chelat din Amino Zn este mai ușor absorbit de plante și poate fi utilizat împreună cu alte îngrășăminte foliare (cum ar fi calciu, bor etc.) pentru a optimiza rata de utilizare a elementelor minerale de către fistic, reducând apariția simptomelor de deficiență (cum ar fi îngălbenirea frunzelor).
Sugestii de aplicare
Momentul pentru pulverizare: Se recomandă pulverizarea în etape cu 15-20 de zile înainte de înmugurire și 7-10 zile după înflorire. Concentrația trebuie ajustată în funcție de vitalitatea pomilor. Utilizare combinată: Amestecarea și pulverizarea cu îngrășământ cu aminoacizi de potasiu sau carbonat de calciu poate îmbunătăți și mai mult gustul și culoarea fructelor. Trebuie remarcat că programul de aplicare specific trebuie combinat cu testarea solului și starea nutrițională a pomilor pentru a evita aplicarea excesivă care duce la toxicitatea zincului.
Metoda de evaluare a deficitului de zinc din fistic
Când fisticul are deficit de zinc, plantele și fructele vor prezenta următoarele simptome tipice, care pot fi evaluate inițial prin observarea condițiilor de creștere și a caracteristicilor frunzelor:
1. Anomalii ale frunzelor
Frunzele noi sunt mici și grupate: deficiența de zinc face ca frunzele noi să devină mai mici și drepte, cu internoduri scurtate, iar frunzele apar sub formă de rozetă. Între nervurile frunzelor apar dungi galbene-albe de cloroză. Frunze vechi galbene: În cazuri severe, marginile frunzelor vechi devin pârjolite, iar suprafața frunzei poate prezenta pete sau dungi maronii.
2. Inhibarea creșterii
Plantele sunt pitice, ramificarea este redusă, creșterea plantelor devine lentă și dezvoltarea fructelor este slabă (cum ar fi fructele mai mici sau sâmburii uscati).
3. Probleme de rădăcină
Rădăcinile sunt slabe, de culoare-maronie roșiatică, cu o capacitate de absorbție scăzută, ceea ce agravează și mai mult deficitul de nutrienți. Diferența față de alte deficiențe de nutrienți, deficit de zinc față de deficit de bor: deficiența de bor se manifestă în principal ca moartea punctelor de creștere, înflorire, dar nu fructificare și frunze groase și încrețite, care diferă de culoarea galben-albă a frunzelor-cu deficit de zinc. Deficit de zinc vs. deficit de fier: În deficiența de fier, frunzele noi prezintă îngălbenire între nervuri, dar nervurile rămân verzi, în timp ce deficiența de zinc prezintă o cloroză mai uniformă însoțită de ondularea frunzelor.
Detectare și îmbunătățire
Sugestii de testare a solului: Determinarea conținutului efectiv de zinc din sol (deficient dacă este sub 0,5 mg/kg).
Aplicare foliară: După detectarea simptomelor, se poate pulveriza o soluție de Amino Zn sau EDTA Zn (concentrație 0,1%~0,2%). Pentru o confirmare ulterioară, se recomandă combinarea analizelor de laborator (cum ar fi testarea conținutului de zinc din frunze) și testele pe teren.